Afectiunile congenitale ale ochiului - cum le recunoastem, cum le tratam?

4. O alta afectiune congenitala, severa si ea, si cu prognostic de multe ori rezervat, este glaucomul congenital - afectiune care consta in cresterea marcata a tensiunii intraoculare. Acest lucru duce, la un ochi atat de tanar si cu pereti foarte subtiri si elastici, la cresterea de volum a globului ocular (ochii "se umfla" de prea multa umoare apoasa secretata in ochi, care nu se poate elimina normal), astfel incat unul sau ambii ochi apar umflati, ca "de broasca", inca de la nastere - semn numit buftalmie.

Tratamentul este, de asemenea, tot chirurgical, constand in "largirea" unghiului ochiului (a locului pe unde se scurge umoarea apoasa) sau realizarea unei fistule care sa faciliteze aceasta scurgere afara a umoarei apoase. Se asociaza si tratament medicamentos anti-glaucomatos.

5. Strabismul congenital: unul sau ambii ochi sunt deviati - in plan orizontal spre interior sau spre exterior, ori in plan vertical.

Daca este o deviare marcata, operatia in primele luni de viata este o necesitate. Daca nu este foarte evidenta, sanctiunea terapeutica se mai poate amana, pana la 2-3 ani, cand se pot folosi si alte ajutoare, precum ochelarii, pansamente ocluzive, exercitii ortoptice, asociate, eventual, operatie.

6. Retinopatia de prematuritate este o afectiune congenitala relativ frecvent intalnita la nou-nascutii prematuri, mai ales cei care au stat timp mai indelungat la incubator, sub administrare de oxigen. Nu se stie cauza exacta, se pare ca ar fi excesul de oxigen de care un prematur are nevoie, si pe care il primeste dupa nastere, prin tratamentul la incubator. Exista diverse grade de severitate a bolii, de la simple modificari ale fundului de ochi, pana la aparitia de numeroase vase anormale si fibroza in interiorul ochiului, ducand pana la dezlipire de retina.

In cazurile usoare si medii, afectiunea se opreste spontan din evolutie. In cazuri mai severe, este necesar tratamentul chirurgical; acesta poate fi mai simplu, doar prin aplicatii de laser sau "gheata" (crioaplicatii) pe retina, sau poate fi complex, in cazuri severe - vitrectomie totala cu aplicatii laser si injectare de ulei de silicon.

In orice caz, parintii unui copilas prematur care a stat la incubator mai mult timp, sunt informati de catre neo-natolog ca va trebui efectuat un examen al fundului de ochi la 4-5 saptamani de viata, eventual repetat ulterior si aplicat tratament specific, in functie de existenta si tipul modificarilor de la fundul de ochi.

7. Afectiuni congenitale ale pleoapelor: ptoza palpebrala (pleoapa superioara este "cazuta",acoperind partial sau total partea din fata a globului ocular, interferand si cu axul vizual); epicanthusul (un pliu al pleoapei superioare si / sau inferioare la unghiul intern al ochiului, adesea dand aspectul fals de strabism convergent); colobomul congenital al pleoapei (absenta unei portiuni din pleoapa, de obicei cea superioara) si altele, mai putin frecvente.

Daca nu sunt evidente si suparatoare, nu necesita tratament. Daca sunt foarte evidente si inestetice, tratamentul chirurgical plastic al pleoapelor poate rezolva problema, mai tarziu, in cursul vietii. Singura situatie de urgenta chirurgicala este ptoza palpebrala extrema, cand acoperirea totala a axului vizual impiedica vederea, ducand la ambliopizarea ochiului ("lenevirea" lui ireversibila), daca nu e operat rapid.

Acestea sunt cele mai frecvente boli congenitale oculare, majoritatea lor putand fi diagnosticate inca de la nastere si tratate in timp util, deci cu prognostic bun. In orice caz, neonatologul trateaza doar simptomatic, si atrage atentia asupra necesitatii consultului oftalmologic, urmand ca tratamentul curativ sa se realizeze intr-o sectie specializata de oftalmopediatrie.