Bolile, la intersectia dintre psihic si fizic

O boala de inima uneori nu este o boala de inima, ci este expresia unei stari psihice. De ce s-ar intampla aceste lucruri? Pentru ca in cazul omului putem gandi ca este la intersectia dintre psihic si fizic. Este dificil de stiut cum si prin ce modalitati ceva fizic ajunge psihic si invers. Dar ceea ce pare sa fie clar este ca psihicul si fizicul se intersecteaza iar trecerile din una in alta sunt decisive pentru ceea ce reprezinta fiecare.

Dar cum le putem delimita? Adevarul este ca nu prea putem sa avem o imagine extrem de clara iar experienta clinica de fiecare zi arata ca ele sunt foarte aproape unele de altele. In acest context putem sa avem cateva repere. In primul rand avem imaginea ca anumite stari sunt generate psihic iar altele sunt generate fizic. Aici pare sa fie ceva clar. Aceasta claritate este numai aparenta. Pentru ca dincolo de ea, se gaseste o alta stare - una de preocupare si de neclaritate in care cele doua zone sunt amestecate.

Vorbim in relatie cu boala de beneficii secundare pe care bolnavul le gaseste in starea patologica date de ingrijirea pe care o primeste. Uneori starea de boala fizica devine una dictatoriala in care sub scuza bolii, familia ajunge sa fie terorizata de pacientul bolnav. O situatie la limita aparent. Ce se poate face aici? Ar avea psihoterapia un sens? Nu neaparat psihoterapia in modul clasic. Ci mai mult o atentie acordata familiei si apartinatorilor.

Aici vom gasi alte surprize. Ca nimic nu e intamplator iar in legaturile familiale aceasta stare de teroare este o consecinta a fantasmelor familiale, a legaturilor familiale inconstiente. Intr-o psihoterapie familiala analitica a unei asemenea situatii am gasi amestecate fantasme de iubire si de ucidere, vinovatie si dorinta de eliberare, anxietate, idealuri, speranta pentru ca va fi bine, etc. Am intalnit cazuri in care pacientul dupa 10 ani a cerut o terapie individuala dupa un asemenea moment. Cand el insusi a ajuns sa traiasca anxietatea si panica mortii. Initial era vorba de o boala fizica. Dar plecand de aici am ajuns sa vorbim despre psihic.

Orice conceptie psihologica serioase este pusa in situatia sa gaseasca o rezolvare a acestui specific uman - somatic si psihic. Conceptul de baza este necesar sa fie explicabil din acest punct de vedere. In absenta acestei origini orice conceptie devine fie animista fie materialista. Ca omul se incarneaza pare sa nu se explice somaticul, ca omul se trage din maimuta pare sa nu ne explice psihicul. In acest context, este necesar sa gasim o teorie pe care sa fundamentam o explicatie care sa plece de la realitatea data de inedita combinatie intre somatic si psihic. Este primul criteriu pe care il putem avea atunci cand consideram o teorie ca fiind de interes sau nu.

Pulsiunea freudiana sau spontaneitatea moreniana par sa realizeze aceste scopuri. Cu siguranta mai sunt si altele. Dar daca reusim sa evitam considerarea omului ca fiind numai somatic si numai psihic atunci vom putea sa vorbim despre fiinta umana si despre ceea ce se intampla. Abia atunci vom vorbi despre vindecare si despre o terapie in sine. Celelalte teorii raman valide dar nu ofera aceasta posibilitate a vindecarii pentru ca experienta ne arata in permanenta ca nu putem sa facem abstractie de corp si nici de psihic, ca ele sunt in permanenta impreuna dar in acelasi timp si separat. Este aici o dificultate logica pe care se poate miza in continuare.